View Profile
View Forum Posts
Private Message
View Blog Entries
Visit Homepage
View Articles
Ok, poate am exagerat cu titlul, recunosc. Dar va previn, ca este probabil cel mai important topic pe care l-am scris vreodata pe XBASS, asa ca imi scuzati modul neortodox de a va atrage atentia asupra lui.
De multa vreme am observat un fenomen ciudat la muzicieni.
Foarte ciudat.
Pornesc la drum din dragoste pentru muzica. Iau muzica ca si o joaca, un mod de a se exprima, un mod de a se simti bine.
Apoi, se pare ca la un moment dat ajung la o rascruce, si au de ales intre doua cai, intre o cale a jocului si o cale a muncii grele
De fapt, nu este o rascruce propriuzisa, pentru ca prima cale, cea a jocului este calea pe care am pornit toti de la inceput.
Dar la un moment dat ne dam seama ca vrem sa fim buni, vrem sa fim profesionisti. Si incepem sa lucram in directia asta.
Si fara sa ne dam seama, o luam pe o cale paralela. O cale diferita de cea a bucuriei/ distractiei/ emotiei. O cale in care orice facem este gresit. In care indiferent cat de bun ajungi ramai prost, pentru ca este pur si simplu nu este calea pe care trebuie sa fii. Este imposibil sa faci ceva bine, atata vreme cat nu mai esti chiar in domeniul care trebuie :-)
Ma gandesc la toata poveste asta cam de acum un an, cand am fost la Frankfurt, si am avut onoarea sa stau aproape de oameni ca Stuart Zender, TM Stevens, Jonas Hellborg, John B Williams.
Ei sunt repere in lumea bassistilor, spre ei credem noi ca tindem sa ajungem. Si am avut surpriza sa vad ca sunt altfel de cat ma asteptam :-)
Am atatea exemple de bassisti din Romania, care au ajuns sa cante orice, oricum, oricand, si la un nivele foarte inalt. SI ma asteptam ca acele repere sa fie PERFECTE, impecabile, mult mai tehnici si mai curati, si mai... profesionisti decat prietenii din jurul meu.
Senzatia care mi-au lasat-o a fost ca ei niciodata nu au incetat sa fie copii. Niciodata nu si-au dat silinta sa fie mai buni decat sunt,
NICIODATA NU AU ABORDAT BASSUL INTR-UN MOD COMPETITIV
TM este un animal, pur si simplu rupe bassul. Cea mai mare calitate a lui este ca te face sa te simti bine.Are, un fel de a fi, o aura care este molipsitoare. Nu poti sa fi indiferent in prezenta lui.
Asta este specific tuturor acestor oameni - AURA
Degaja ceva molipsitor in aer.
Stuart Zender a fost un soc pentru mine, si am sa va explic ... Eu ma chinui cu bassul de 20 de ani. Intotdeauna am avut langa mine oameni care cantau mai bine, mai sus si mai tare decat mine. Nu stiu cum e acum, dar acu 10 ani, Zender era "Lectura Obligatorie" pentru bassisti. Si erau oameni care cantau liniile din Jamiroquai atat de bine!!!. Eu niciodata nu am putut sa le cant macar decent... bine, nici nu am avut inclinare spre a le studia, recunosc...
Dar problema e alta... l-am vazut pe Zender la Frankfurt, 4 concerte pe zi, 4 zile. El nu canta asa de bine hahaha!!! Nu avea "rafinamentul" cu care eram invatat de admiratorii lui Zender.
Si aici mi-am pus intrebarea - daca prietenul X canta mai bine decat Zender, atunci ar trebui sa il iau de reper pe X, nu pe Zender, asa e?
Sau nu?
Zender este... un copil care se joaca cu bassul, si care a invatat niste lucruri, altele nu, si se simte bine pe scena...
Prietenul X este deja un muzician rafinat, versat, a cantat de toate, si canta piese incredibil de grele fara macar sa clipeasca.
De ce Zender este Zender?
De ce Prietenul X vrea sa fie ca Zender?
De ce Prietenul X canta mai bine ca Zender, dar nu e Zender?
Adica e ciudat, incearca sa intelegi... Zender pe do o parte este modelul, spre care prietenul X tinde. Dar Prietenul X face ALTCEVA, canta ALTFEL, este pe ALT DRUM. Si cu toate astea el crede ca e ca Zender haha!!!
Zender ar vrea sa aiba acuratetea Prietenului X, sau tehnica Prietenului X, dar nu o are!
Are in schimb ceva ce Prietenul X nici nu observa, nici nu isi doreste, nici nu cauta:
AURA
Te atrage in "plasa" lui imediat ce se urca pe scena. Te vrajeste, te face sa te misti impreuna cu el. El se joaca si se bucura, si tu simti asta si te bucuri impreuna cu el.
La sfarsitul zilei asta este to ce conteaza.
Uite, am dat peste nicte inregistrari youtube:
Exemplul 1 -
Nu-i asa ca omul canta fain? Ireprosabil... balans... tehnica... eleganta, sound. Mie personal imi place foarte mult.
Apoi caut Jamiroquai:
Canta Zender mai bine? Nici vorba...
Dar are CEVA ce lipseste in primul clip. Mai da o data... Zender se joaca, se distreaza, danseaza... Prietenul X din primul clip executa intr-un mod foarte elegant o lucrare muzicala.
Credeti-ma pe cuvant, ca Zender nu este deloc impresionant ca si instrumentist, tocmai de asta l-am luat de exemplu aici. As putea sa il iau de exemplu pe Marcus Miller, bineinteles, dar ar fi mai greu de inteles, pentru ca Miller are o tehnica greu de atins pentru noi, muritorii de rand.
Pe Zender insa, va zic sigur, l-am "halit" jumate din forumul XBASS...
Insa nici unul din noi nu a ajuns sa aibe AURA lui.
Uite unu care nu canta asa bine, dar "se joaca"
m?
Sa ii zicem "prietenul Y"
Prietenul X canta mai bine decat "Prietenul y"
Cu toate astea, ceva imi zice ca daca ar fi o auditie de bassist, Prietenul Y ar lua auditia :-)
Ia sa caut ceva cu Miller, ca si acolo am observat niste nepotriviri :-)
Tin minte cand am luat prima caseta video cu Miller ca am fost socat.
Golanul asta negru este Marcus Miller? Doamne!!! Si eu ce am studiat pana acum?
Il stiam prea bine de pe albumele lui proprii, si de pe albumele lui Miles Davis. Elegant, muzical, asezat, si cu nume de neamt :-))
Si inca o data, reperele mele erau cei care il copiau pe Miller din jurul meu, caci pe Miller nu apucasem sa il vad.
Dupa ce l-am vazut prima data mi-am dat seama ca eram pe un drum gresit, ca el nu este
MAI BUN (desi este)
dar cel mai important, el este
ALTFEL decat credeam eu.
Ce ziceti de asta? NU e rau nu?
Dar de "golanul" asta?
Toata povestea asta are o parte buna. Acea cale gresita, este o cale "paralela" daca intorci capul spre stanga poti vedea masinile cum trec pe cea buna.
Nu trebuie decat sa opresti masina, sa scoti harta, si sa faci la stanga la prima intersectie.
Intreaba-te - de ce te-ai apucat de muzica?
De ce urci pe scena? Urci pe scena ca sa "executi o lucrare", sau urci pe scena sa faci oamenii sa se simta bine?
Pune accentul pe SHOW in SHOW BIZ
Este vorba de show, de distractie, de fun, intotdeauna a fost.
Muzica este entertainment, nu te lua dupa cei care iti spun altceva.
Si cele mai sofisticate muzici, ca Jazzul, si Muzica clasica, au fost la vremea lor "Muzica de chef, de distractie" Jazzul este muzica cantata in carcium in americai, pe care se dansa nebuneste, nu este muzica elitista! Cativa muzicieni frustrati si apastati incearca sa o faca sa para ceva elitist, la care numai unii trebuie sa aibe acces, dar nu este asa.
Este numai vorba de FUN, intotdeauna a fost :-)
Cu umilinta, am sa vreau sa va povestesc si despre mine, desi nu dau bine pe lanaga Zender si Miller...
Niciodata nu mi-am pus problema ca nu as putea lua o auditie la o trupa. Defapt... nu cred sa fi dat vreodata vre-o auditie la vre-o trupa. Cine m-a vrut m-a chemat direct.
Secretul meu nu a fost calitatea si perfectiunea executiei, nici cunostintele mele muzicale (desi regret ca nu am studiat mai mult, si ca nu stiu mai multa teorie).
Ci faptul ca atitudinea mea intotdeauna a fost "Pazea! Urca Barbu pe scena!!!!!"
Iubesc muzica, iubesc bassul, iubesc publicul. Pe scena sunt gazda celor din sala, si fac tot posibilul sa le atrag atentia, si sa ii fac sa uite de ei, si sa se simta bine.
Fac asta cu bassul, ca sunt bassist. Daca nu as avea bass as face-o cu o fluierice, daca nu as avea fluierice as zice un banc si as face o tumba, dar tot ati simti ca e Barbu pe scena.
Eu nu vreau sa fiu bun, nu vreau sa fiu MAI bun, nu sunt invidios pe nimeni, nu vreau sa fiu ca nimeni.
Vreau doar sa vad la sfarsitul concertului ca oamenii din sala sunt la fel de rosii in obraji ca mine. Atunci stiu ca nu m-am apucat de bass degeaba.
Restul sunt povesti cu treapta a 7- a micsorata, si Locrianul rosu.
Va iubesc!
Florin Barbu
31 ianuarie 2010
Sections
Categories
Currently Active Users
Recent Comments
Calendar
Ultimele Mesaje pe Forum
