In cartile ce trateaza teoria muzicala, capitolul intitulat „intervalele muzicale si rasturnarile lor” se afla undeva la inceput. De multe ori acest capitol se „sare” si nu i se acorda mare importanta, majoritatea cautand subiecte mai „spectaculoase”... moduri, substitutii, progresii armonice, etc.
DAR: absolut tot ce vei invata in muzica si ce vei canta la instrument are legatura cu aceasta lectie. O simpla privire si putem vedea ca nu doar gamele sunt compuse din intervale ci si acordurile, melodiile, tot ceea ce ascultam, tot ceea ce scriem, tot ceea ce cantam. Intrebarile legate de armonie, moduri, game isi gasesc de multe ori raspunsurile in notiunile intervalelor. Sfatul meu? ... studiaza foarte serios aceasta lectie ...
Mentionez de pe acum ca toate exemplele de la capitolul intervalelor le-am afisat in plan melodic (orizontal), adica notele sunt dispuse (cantate) unele dupa celelalte. Intervalele pot fi insa cantate (asezate) si armonic (vertical), adica se canta simultan.
Melodic (orizontal)
Armonic (vertical)
Intervale muzicale
Inaltimea sunetului muzical consta in proprietatea acestuia de a fi mai grav sau mai acut.
In muzica numim „interval” distanta (raportul de inaltime) dintre doua sunete muzicale. Un interval muzical este alcatuit din doua elemente:
- sunetul grav – denumit baza
- sunetul acut – denumit varf
Cat de mari sunt intervalele?
Marimea lor se calculeaza in functie de numarul treptelor cuprinse intre baza si varful unui interval. De obicei acest numar se noteaza cu cifre arabe. Conform acestui principiu, intervalele se impart in:
- intervale simple – sunt acelea care se formeaza in cadrul unei octave:
- secunda – 2
- terta – 3
- cvarta – 4
- cvinta – 5
- sexta – 6
- septima – 7
- octava – 8
- intervale compuse – sunt acelea care depasesc ambitusul unei octave, fiind rezultatul adaugarii unui interval simplu la intervalul de octava:
- nona – secunda peste octava – 9
- decima – terta peste octava – 10
- undecima – cvarta peste octava – 11
- duodecima – cvinta peste octava – 12
- tertiadecima – sexta peste octava – 13
- cvartadecima – septima peste octava -14
- cvintadecima – octava peste octava (dubla octava) – 15
Tip - de mentionat ca in scrierile de jazz/rock/pop cele mai folosite intervale compuse sunt 9, 11, 13 – adica nona, undecima, tertiadecima. Si ca sa fie si mai usor e suficient sa le gandim ca fiind defapt secunda, cvarta, respectiv sexta.
De cate feluri sunt intervalele?
Aceste caracteristici se stabilesc in functie de numarul semitonurilor (ST) si tonurilor (T)cuprinse intre baza si varf. Astfel avem intervale:
- perfecte (p)- au un singur aspect de baza, cel perfect:
- cvarta perfecta – 4p – doua tonuri si un semiton
- cvinta perfecta – 5p – trei tonuri si un semiton
- octava perfecta – 8p – sase tonuri -
- „imperfecte” J – le-am numit asa deoarece pot avea doua apecte de baza: mari (M) si mici (m).
- secunda mica – 2m – un semiton
- secunda mare – 2M – un ton
- terta mica – 3m – un ton si un semiton
- terta mare – 3M – doua tonuri
- sexta mica – 6m – patru tonuri
- sexta mare – 6M – patru tonuri si un semiton
- septima mica – 7m – cinci tonuri
- septima mare -7M- cinci tonuri si un semiton
ascendente
descendente
Observatie:
- intervalele perfecte si mari devin marite (+) atunci cand li se adauga un semiton. (cele mai intalnite sunt 2+, 4+, 5+,9+,11+)
- intervalele perfecte si mici devin micsorate (-) atunci cand li se scad un semiton (cele mai intalnite sunt 4-,5-,7-)
TIPS
- Invata la inceput intervale de pe note fara alteratii, si adauga diezi sau bemoli atunci cand ai nevoie. Sa zicem ca tocmai ai calculat intervalul D-G, si ai descoperit ca este 4p. Daca iti cer sa afli 4p de pe Db care e cu un ST mai jos ca D, nu e nevoie sa mai calculezi intervalul – cobori doar un ST de la G, asadar ai Gb. Daca vrei sa afli 4p de la D# aplici aceeasti tactica si vei obtine G#. Ai inteles cum functioneaza?
- Este esential sa cunosti foarte bine intervalele simple, poti lasa intervalele compuse pe mai tarziu.
- Canta cu vocea fiecare interval iar apoi canta-l pe instrument. Daca poti canta intervalele corect cu vocea, vei observa ca devine mult mai usor sa le distingi si sa le recunosti atunci cand le canti cu instrumentul. Asadar faci primii pasi spre „a canta ceea ce auzi”!!!
Rasturnarea Intervalelor
Ca si muzician, una din cele mai importante tehnici pe care trebuie sa o stapanesti este rasturnarea intervalelor! Este o arma foarte puternica si utila cand este vorba de transpozitii (trecerea dintr-o tonalitate in alta).
Daca la un jam esti pus in situatia de a transpune pe loc o piesa la o sexta mare (6M) mai sus, cu siguranta iti va fi mai usor sa calculezi o terta mica (3m) mai jos, rezultatul fiind acelasi. Terta fiind mai mica decat sexta este mai usor de gasit. Cu alte cuvinte ar trebui sa stii doar ca 6M rasturnata da 3m.
Definitia este foarte lejera: un interval are o baza si un varf. Rasturnand intervalul se inverseaza aceste doua elemente, si anume: baza devine varf, si varful devine baza.
Rezultatul este un nou interval, iar regulile rasturnarii sunt foarte simple:
- intervalele mici (m) devin mari (M)
- intervalele mari (M) devin mici (m)
- intervalele perfecte (p) raman perfecte (p)
- intervalele marite (+) devin micsorate (-)
- intervalele micsorate (-) devin marite (+)
TIP - suma celor doua intervale (originalul + rasturnarea lui) intotdeauna este 9.
- secunda (2) devine septima (7)
- terta (3) devine sexta (6)
- cvarta (4) devine cvinta (5)
- cvinta (5) devina cvarta (4)
- sexta (6) devine terta (3)
- septima (7) devine secunda (2)
Exercitii: Este nevoie de o foaie de muzica si un creion J. Scrie pe portativ o nota care iti este familiara (de ex. DO) si construieste de la aceasta nota intervalele perfecte, ascendent.
descendent...
Apoi construieste 4p ascendente de pe toate notele...
descendente...
Dupa modelul de mai sus (ascendent si descendent) construieste 5p, 8p, 2,3,6,7 mari/mici, marite/micsorate.
Tip – lucreaza exercitiile cu inca un prieten. Dupa ce ai ajuns sa intelegi mecanismul de calculare a intervalelor, roaga-l pe prieten sa-ti puna intrebari de genul... 3M in sus de pe nota F; 4- in jos de pe nota A, etc, etc....
Iti alegi o nota de plecare, apoi fa-ti o lista cu 10 intervale simple aleatorii, si scrie unul in sus, apoi unul in jos....
Sa zicem de pe nota D: 4+,7M, 2M, 4p, 6M, 3M, 5p, 3m, 6m, 2m
Mai sunt si alte exercitii pe care le poti face, practic fiind foarte multe combinatii. Este esential sa intelegi mecanismul si sa iti creezi propriile exercitii. Foloseste-ti imaginatia!
Ca sa ajungi sa auzi intervalele in minte si pentru a-ti insusi foarte bine aceste informatii, este necesar ca in programul studiului zilnic sa acorzi timp si atentie cantatului vocal (solfegiere). Nu este nevoie de instrument pentru a face aceste exercitii asadar le poti studia in dus, in masina, pe strada, in tramvai (mormaind J)... In plus iti va prinde foarte bine sa-ti exersezi vocea cantand melodiile preferate (groovuri, solouri, teme, etc), si in acelasi timp incearca sa identifici/recunosti intervale intre notele pe care le canti.
Si, in caz ca nu stiai, solfegiul ajuta foarte foarte mult urechea, asadar impusti doi iepuri deodata: iti insusesti foarte bine intervalele si faci si un „ear training” super-eficient !!! O ureche formata si exersata influenteaza enorm in bine modul in care canti la bass, acompaniezi sau creezi un solo.
Acorduri de 3 sunete (trison, triada)
E bine de stiut ca intervalele se pot folosi si in diverse combinatii, nu numai individual... De exemplu, asezand doua terte una peste cealalata obtinem un acord de 3 sunete (trison). Prin acord, in sensul cel mai „general” al notiunii, se intelege efectul sonor produs de mai mult de doua sunete cantate simultan. Asadar la suprapunerea a doua terte obtinem doar 4 combinatii posibile, ele formand acorduri specifice:
- Terta mare (3M) cu terta mica (3m) deasupra formeaza un acord MAJOR
- Terta mica (3m) cu terta mare (3M) deasupra formeaza un acord MINOR
- Doua terte mici (3m) suprapuse formeaza un acord MICSORAT (diminuat)
- Doua terte mari (3M) suprapuse formeaza un acord MARIT (augmentat) – asculta mp3 17
Asculta exemplele audio de mai sus si observa cu atentie efectele emotionale ale fiecarui acord.
- majorul suna „victorios” si inspira bucurie, putere, lumina
- minorul suna trist, ganditor, nostalgic
- micsoratul inspira tensiune, agitatie
- acordul marit are printre altele un caracter usor mistic...
Cel mai bun exemplu in acest sens este muzica de film. Daca asculti cu atentie si analizezi coloana sonora a unui film cu siguranta vei observa cum anumite actiuni, gesturi, sentimente, etc sunt sustinute si amplificate de muzica.
Acordurile de 3 sunete au urmatoarele trepte functional armonice:
- Fundamentala – este treapta din gama de pe care se construieste acordul. Se mai noteaza cu cifra 1.
- Terta – este sunetul mijlociu. Denumit astfel pentru ca se situeaza la o terta (3) fata de fundamentala acordului. Se mai noteaza cu cifra 3
- Cvinta – este sunetul din varful acordului. Este numit asa deoarece este pozitionat la o cvinta (5) fata de fundamentala. Se mai noteaza cu cifra 5
Rasturnarile unui acord de 3 sunete:
Acordurile sunt deseori rasturnate. Fiind formate din 3 elemente, exista 3 pozitii in care acestea pot fi asezate:
- Stare directa - este pozitia acordului ce are fundamentala (1) in bas (cea mai de jos nota).
- Rasturnarea I – pozitia acordului cu terta (3) in bas.
- Rasturnarea II – pozitia acordului cu cvinta (5) in bas.
Observatie
Cand un acord trece dintr-o pozitie in alta, treapta de jos se muta in varful acordului in pozitia urmatoare (si invers, daca rasturnarile se fac in sens invers – stare directa, rasturnarea II, rasturnarea I)
Acordurile cu septima
Spuneam mai sus ca prin acord, in sensul cel mai „general” al notiunii, se intelege efectul sonor produs de mai multe suntele asezate la intervale de terta (3) si cantate simultan. Daca la un acord de 3 sunete mai adaugam inca o terta peste el obtinem inca un element – septima – iar daca mai asezam inca o terta mai apare un element – nona. Totusi in acest tutorial am de gand sa explic putin care e treaba cu septima in acorduri, rolul ei fiind foarte interesant, iar nona am sa o las pentru alta lectie...
Acest nou element in cadrul unui acord se numeste septima deoarece este situat la interval de septima fata de fundamentala acordului, si se noteaza cu cifra 7.
In afara de combinatiile acordurilor de mai sus mai apar cateva datorita noului element , insa acum voi prezenta doar acordul major cu septima mica (7m) numit si acord cu septima de dominanta.
Atentie!!! – cand e vorba de notatiile acordurilor, 7 inseamna ca acordul are septima mica (Ex: C7, G7, Am7, Em7, etc). Cand un acord are septima mare se noteaza cu Maj 7 sau ∆7 (Ex: Cmaj7, F∆7, Dm∆7, Em∆7, etc)
Atat in muzica clasica, cat si in Blues, Jazz, Rock, Pop, Funk, se folosesc foarte des in progresii armonice acordurile cu septima de dominanta.
Acest acord este format din intervalele :terta mare (3M), cvinta perfecta (5p), septima mica (7m).
Cea mai puternica (clara, evidenta) progresie armonica este dominanta-tonica ( V7-I ). In Fa major inseamna a se canta un acord Do major cu septima de dominanta (V7) iar apoi imediat Fa major (I). In partituri se noteaza asa: C7-F.
Ce se intampla defapt cu aceasta progresie??? In cadrul acordului cu septima de dominanta, intervalul dintre terta acordului si septima acestuia este o cvinta micsorata (5-) iar tensiunea creata de acest interval necesita o rezolvare in acordul urmator.
Rezolvarea acordului de septima de dominanta, sau cadenta V7-I.
- septima mica (7m) coboara cu un semiton la terta 3 acordului urmator
- terta mare (3M) din primul acord urca un semiton la fundamentala acordului urmator
Observa cat de puternic se impune Fa major ca si tonalitate. Imediat ce auzi acordul C7 (V) urechea tanjeste sa auda si rezolvarea F (I). Incearca sa canti doar C7 fara a canta F. Vei avea impresia ca lipseste ceva important... Sa luam ca exemplu un Blues major in Fa. In general, forma de blues este alcatuita in 3 fraze a cate 4 masuri fiecare fraza... Acordurile folosite sunt F, Bb si C (treapta I, treapta IV si treapta V din Fa major), toate cu septima mica.
II-V-I.
Acordurile ce se formeaza pe treptele I, II si V ale unei game majore sunt foarte des folosite in ordinea II-V-I (este o progresie foarte uzitata in jazz). „Sursa” acestor acorduri sunt modurile gamei majore (vezi tutorialul Explorare). In Do major treptele I, II si V sunt: Do, Re, Sol. Acordurile ce se formeaza pe aceste trepte sunt: Do major cu septima mare (Cmaj7- unde „maj7” este notatia pentru septima mare), Re minor cu septima mica (Dm7) si Sol major cu septima mica (G7 – septima de dominanta). 
Asadar II-V-I in Do major inseamna Dm7-G7-Cmaj7.
Poti observa in exemplul de mai sus faptul ca II precede (si inlocuieste) V. Asta este posibil deoarece acordul de treapta II (Dm7) este extensia acordului de treapta V (G7).
Acum incearca sa gasesti II-V-I in Fa major. E usor... treapta II intotdeauna este acord minor cu septima mica, treapta V este acord major cu septima de dominanta, iar treapta I este acord major cu septima mare. I este Fmaj7, II este Gm7 iar V este C7 – deci progresia va fi Gm7-C7-Fmaj7.
Cateva exemple 2-5-1
In imaginea de mai jos am scris acelasi Blues in F, cu mentiunea ca apar cateva progresii II-V-I. In masura 4 se poate folosi aceasta progresie pentru a „intari” modulatia la Bb din masura 5. In masura 9 Gm7 inlocuieste acordul de treapta V – C7 . Iar in masura 12 progresia armonica pregateste „intoarcerea” la prima masura.
I-VI-II-V
O alta progresie folosita foarte mult in jazz este I-VI-II-V. Fata de II-V-I mai apare un acord...VI. In Do major (ca si la II-V-I folosesc aceeasi tonalitate pentru a exemplifica) treapta a VI-a este La.
Acordul ce se formeaza de pe treapta a VI-a din Do major este: Am7 (acord minor cu septima mica).
Tot in blues in F poti vedea progresia I-VI-II-V „plasata” in ultimele 2 masuri.
Este posibil ca in anumite cazuri acordul minor cu septima mica de pe treapta VI sa fie inlocuit cu acord major cu septima de dominanta, deoarece progresia capata mai multa putere si stabilitate in raportul VI-II.
Progresia de mai sus se mai poate gasi si in varianta urmatoare... III-VI-II-V. Unde acordul de pe treapta III (minor cu septima mica) se canta in locul acordului treptei I.
Varianta cu treapta VI minor
Varianta cu treapta VI major
Turnarounds
Este un termen folosit in jazz (sincer nu stiu sa il traduc) ... si are legatura tot cu progresii armonice. Ei bine, acest „turnaround” se gaseste la finalul unui cantec, al unei fraze, insa nu pentru a incheia ideea muzicala (asta este rolul unei cadente) ci pentru a o continua.
O cadenta II-V-I cu final standard pe treapta I. Aici „muzica" pare sa se opreasca deoarece tensiunile din II-V se rezolva odata ajunse pe treapta I.
Cadenta II-V-I cu Turnaround. Asculta cu atentie si vei observa ca progresia din ultimele 2 masuri tinde sa duca ideea muzicala mai departe.
Ultimele 2 masuri din blues se numesc „turnaround”.
Cercul cvintelor
Fie ca vei face linii de bass sau melodii peste progresiile de mai sus, iti recomand ca tot ce canti (studiezi) sa treci prin cercul cvintelor. Este foarte practic atunci cand ai nevoie sa inveti pasaje armonice, melodice, teme, etc in toate tonalitatile.
In acest cerc al cvintelor se gasesc aranjate cele 12 note ale gamei cromatice:
- C
- C#(Db)
- D
- Eb
- E
- F
- F#(Gb)
- G
- Ab
- A
- Bb
- B
„Asezate” intre ele la interval de cvinta (in sensul acelor de ceasornic). Daca privesti cercul in sens invers, vei observa ca notele sunt asezate la interval de cvarta. De multe ori vei intalni acest cerc cu denumirea „cercul cvartelor”, unde notele vor fi asezate la interval de cvarta in sensul acelor de ceasornic.
Cum te poti folosi de acest cerc? Simplu... iti imaginezi ca fiecare nota din cerc reprezinta o tonalitate. Asadar ceea ce ai de studiat in C urmeaza sa transpui si in celelalte tonalitati, „navigand” in sens invers acelor de ceasornic, adica de la dreapta spre stanga. (C, F, Bb, Eb, Ab, etc). De ce asa si nu invers? Deoarece „mersul” din cvarta in cvarta este foarte des intalnit in progresii armonice din foarte multe stiluri muzicale. Vezi de exemplu progresia II-V-I (mai bine zis – fundamentalele acordurilor din progresia II-V-I) care urmareste un fragment din cerc. Dm7-G7-C = D-G-C.
Exemplu...
O linie de bass pe progresia II-V-I in C.
Urmatoarea tonalitate din cerc in care transpunem pasajul este F. Progresia II-V-I in F este Gm7-C7-F si va arata asa:
Next step... o cvarta mai departe. Adica Bb. II-V-I in Bb este conform cercului Cm7-F7-Bb.
si asa mai departe pana cand ajungi sa treci prin toate tonalitatile.
Sper ca tot ce am scris aici sa te ajute. Am considerat ca e bine sa cunosti cateva elemente teoretice, mai ales datorita faptului ca ele iti pot usura „munca”. Cu cat ajungi sa cunosti si sa intelegi mai multe „lucruri”, cu atat iti va fi mai usor sa progresezi... ca si basist ai un rol dublu in trupa: ritm si armonie. Asadar e important sa iti consolidezi cunostintele legate de capitolul „armonie” pentru ca in acest fel vei avea mai multe posibilitati de exprimare in muzica pe care o canti.
Spor la studiu.
| |
Adrian Ciuplea |
| 12 martie 2006 |
|
|
